Vrăji și magie a cuvintelor în tradiția populară estonă

„Am mușcat fierul, a țâșnit sânge. Tată, Fiu, Duh Sfânt. Apa să curgă, sângele să se oprească, așa cum se oprește râul Iordan. Amin.”

Acestea sunt cuvinte sângeroase , înregistrate în 1947 în parohia Jõhvi și păstrate în Arhiva Folclorică Estoniană. Un înțelept obișnuit al satului citea aceste cuvinte de nouă ori pentru a opri sângerarea. Pentru el, acestea nu erau doar expresii mitologice. Erau acțiuni . Cuvintele, citite corect, trebuiau să schimbe realitatea.

Aceasta este lumea magiei cuvintelor estoniene . O lume în care cuvintele aveau putere, în care citirea corectă a unei vrăji era la fel de importantă ca abilitatea de a vindeca cu o plantă și în care fiecare înțelept din sat știa cel puțin câteva dintre aceste texte pe de rost. În această postare, vom analiza cum funcționa cu adevărat magia cuvintelor estoniene: ce tipuri de vrăji existau, cum erau structurate și ce texte specifice au fost păstrate în arhiva folclorică. Această postare continuă seria noastră despre folclorul eston și completează postarea anterioară despre înțelepții și vrăjitoarele estoniene, al căror principal instrument era magia cuvintelor.

---

Ce este conjurarea și magia cuvintelor?

Limba estonă oferă un vocabular bogat în acest domeniu. Conjurarea înseamnă în mod tradițional a comanda sau a amenința zânele, spiritele și puterile cu ajutorul cuvintelor. Un conjurator era cineva care putea „invoca” spiritele; le putea forța să facă ceva sau să plece. Magia cuvintelor este un termen mai larg care cuprinde toate practicile în care cuvintele în sine aduc o schimbare în realitate, inclusiv vrăji, incantații, jurăminte, afirmații și rugăciuni.

Înțelepții estonieni făceau o distincție atentă între mai multe concepte înrudite. O vrajă era un text formal, adesea învățat în tradiție, cu un scop specific. O zicală sau o mormăială era o formă mai liberă, în care înțeleptul vorbea cu un scop ritualic specific. Un blestem era un blestem activ, prin care lucruri rele erau aduse inamicului prin cuvinte. O rugăciune era un apel către cer. O conjurare era porunca adresată spiritelor și zânelor. Aceste diferențe erau importante pentru practicanți, deși în tendințele moderne sunt adesea confundate.

Viziunea asupra lumii bazată pe cuvinte magice nu este o specialitate estonă. Este caracteristică întregului spațiu cultural fino-ugric , al cărui cel mai bun exemplu este Kalevala finlandeză , unde Väinämöinen este mai presus de toate un făuritor de cuvinte, a cărui putere constă în cunoașterea cuvintelor. Dar magia ca filozofie este ceva mai amplu. Ideea că un cuvânt sau un simbol are putere se extinde în întregul ezoterism occidental, de la hermetismul elenistic până în zilele noastre, despre care am scris mai detaliat în prima postare din seria despre ocultism . Formulele magice, talismanele și vrăjile scrise leagă folclorul estonian de tradiția nord-europeană mai largă. Volumul de vrăji estoniene este impresionant. Arhiva de Folclor Estonian are mii de vrăji scrise, colectate în principal de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Antologia Vrăji Estoniene (2011) publicată de Mare Kõiva reunește cea mai bună și mai autentică parte a acestei moșteniri, arătând că au fost documentate peste o sută de tipuri diferite de vrăji estoniene.¹

---

Tipuri și structura vrăjilor

Vrăjile estoniene pot fi împărțite în trei mari categorii în funcție de scopul lor.

Vrăjile vindecătoare erau cele mai frecvente. Existau cuvinte pentru fiecare boală și suferință. Cuvintele de sânge opreau sângerarea. Cuvintele de foc stingeau arsurile și incendiile. Cuvintele de durere alinau durerea. Cuvintele de trandafir vindecau rozaceea sau inflamația pielii. Cuvintele de dinte ameliorau durerea de dinți. Cuvintele de boala sării vindecau boala sării. Cuvintele de hidropizie vindecau durerile de urechi și bolile de ochi. Exista un înțelept pentru fiecare parte a corpului și fiecare înțelept avea propriile cuvinte.

Vrăjile protectoare preveneau răul. Acestea erau cuvintele păstorului deosebit de importante , pe care băiatul păstor le recita turmei în fiecare dimineață pentru a proteja animalele de zâna pădurii, lupi și oamenii răi. Existau vrăji separate împotriva deochiului , pe care mama sau bunica le recita copilului la fiecare călătorie lungă. Existau vrăji separate pentru a proteja casa , care erau recitate la punerea temeliei unei case noi, la începerea construcției sau la mutare. Existau cuvinte pe drum , pe care călătorul le recita pentru ca pe drum să fie pace.

Vrăjile sau blestemele distructive erau o categorie separată. Un blestem era un blestem rostit cu voce ridicată, al cărui efect era în mod tradițional real și temut. Un exemplu clasic era o femeie care era amenințată cu moartea și care spunea la rândul ei: „Fie ca fântânile tale să sece, căci am murit nevinovată!” Astfel de blesteme erau considerate magic teribile, iar poveștile despre satele în care apa dispărea cu adevărat după blestemul unei femei erau păstrate în memoria oamenilor.

În plus, existau vrăji de dragoste (pentru a trezi dragostea), vrăji de furie (pentru a destrăma relații), vrăji de afaceri (pentru a încheia o afacere cu succes) și multe alte tipuri specifice.

Structura vrăjii urma adesea un model în patru părți. Apelul de la început cerea ajutorul unei autorități: forțele naturii (focul, apa, cerul), spiritele sau, după apariția creștinismului, Duhul Sfânt, Iisus, Maria. Cuvintele narative sau de origine descriau modul în care boala sau problema a apărut pe lume, adesea într-un cadru mitologic. În tradiția finlandeză, această parte este foarte dezvoltată, de exemplu, există o rună lungă în Kalevala despre originea fierului. În Estonia, această parte este mai scurtă, dar adesea prezentă. Comanda sau formula era inima vrăjii: un ordin activ pentru ca problema să dispară sau să se schimbe. „Oprește sângerarea!”, „Pleacă!”, „Pleacă, duh necurat!” Concluzia sau afirmația era adesea rostită de trei ori, încheindu-se adesea în tradiția creștină cu cuvântul „Amin”.

Importanța numerelor în magia cuvintelor nu trebuie subestimată. Trei este cel mai frecvent număr de repetiții: vraja este recitată de trei ori, obiectul este încercuit de trei ori, iar numele a trei persoane divine sunt pronunțate. Nouă este trei din trei, iar acest lucru indică o repetiție și mai puternică. Vrăji precum cuvintele de sânge erau de obicei recitate de nouă ori. Șapte era un număr magic separat care apărea în unele vrăji. Mersul în sens invers acelor de ceasornic (de 3 sau 9 ori în jurul persoanei bolnave, focului sau obiectului) era un alt element ritualic tipic.

---

Elemente creștine în vrăjile estoniene

După ce luteranismul a prins rădăcini în Estonia în secolul al XVI-lea, elemente creștine au început treptat să fie adăugate vrăjilor estoniene. Isus , Maria , Petru , Duhul Sfânt și râul Iordan apar în numeroase vrăji, atât în ​​vrăji de vindecare, cât și în vrăji de protecție. Exemplul cuvintelor cu sânge din Jõhvi este o „memă clasică a râului Iordan” : așa cum râul Iordan s-a oprit înaintea Domnului, așa să se oprească și sângele. Același model paralel apare în sute de vrăji din Estonia.

Este demn de remarcat faptul că, conform cercetărilor lui Mare Kõiva, vrăjile estoniene au mai puține apeluri la sfinți decât în ​​țările catolice.² Aceasta este influența luteranismului, unde cultul sfinților a fost reformat. Între timp, Iisus , Maria și Petru au ocupat un loc atât de puternic în vrăjile estoniene încât au căpătat trăsături aproape naționale . Poveștile despre călătoria pământească a lui Iisus, în care a alungat durerea, a oprit sângele sau a stins focul, creează o paralelă între situația vrăjitorului și evenimentul sacru. Aceasta este o tehnică magică clasică: „dacă aceasta atunci, atunci și acum”.

O vrajă care merită o atenție specială este pătratul SATOR-AREPO , un palindrom latin cunoscut în întreaga Europă. Cuvintele focului s-au păstrat din parohia Paistu: „ Sator, Arepo, Tenet, Opera, Rotas trimiteți ajutor. Anania, Assaria, Mesael stingeți focul. Cele trei surori ale cerului: spuneți rugați-vă lui Dumnezeu, spuneți trageți apă, spuneți stingeți focul. Amin, Amin, Amin. ”³ Pentru a citi această vrajă, trebuia să se învârtă de trei ori în jurul focului în sens invers acelor de ceasornic. Pătratul SATOR este o formulă magică internațională, ale cărei origini datează din Pompeiul roman, iar modul în care a ajuns în Estonia este un exemplu tipic al modului în care tradiția vrăjilor estone s-a împletit cu curentele magice internaționale. Amestecarea elementelor creștine cu magia cuvintelor estone vechi nu a fost niciodată completă. Vechea esență păgână a trăit tocmai în ceea ce făcea de fapt vraja : întoarcerea forțelor naturii, comanda spiritelor, semnificația numerelor, ritualuri repetate. Elementele creștinismului erau adesea superficiale , o formă nouă cu conținut vechi.

---

Texte magice specifice din arhivă

Colecțiile Arhivei de Folclor Estoniei păstrează texte magice înregistrate pe nume prin intermediul colecționarilor și purtătorilor specifici ai tradiției. Acestea nu sunt zvonuri sau reconstituiri, ci cuvinte reale care au fost folosite de anumite persoane în anumite locuri și în anumite momente.

Cuvinte de sânge (Parohia Jõhvi, 1947):

„Am mușcat fierul, a țâșnit sânge. Tată, Fiu, Duh Sfânt. Apa să curgă, sângele să se oprească, așa cum se oprește râul Iordan. Amin.”

Se recită de nouă ori, adesea peste apă sau sare, care este apoi pusă pe persoana bolnavă. Combină magia verbală fino-ugrică (porunca de a opri sângerarea) cu un element creștin (Duhul Sfânt, râul Iordan).

Cuvinte de Foc (parohia Paistu, colecționar H. Ainson):

„Sator, Arepo, Tenet, Opera, Rotas trimiteți ajutor. Anania, Assaria, Mesael, stingeți focul. Cele trei surori ale cerului: una se roagă la Dumnezeu, una aduce apă, una stinge focul. Amin, Amin, Amin.”

Se citește de trei ori în timp ce se învârte focul în sens invers acelor de ceasornic. Conține atât pătratul internațional SATOR, cât și personaje din Vechiul Testament (Anania, Azaria, Mișael - trei tineri care au fost aruncați într-un cuptor încins și au ieșit nevătămați).

Cuvintele păstorului erau o categorie deosebit de importantă. Băiatul păstor le citea în fiecare dimineață când scotea turma afară:

„Lup, lup, soție de lup, dați-vă la o parte după turmă. Mă voi duce împotriva vecinului vostru, purtând o prăjină de fier. Du-te în pădure, du-te în mlaștină, du-te dincolo de cele șapte mări. Dumnezeu va păzi turma, Maria va păzi turma.”

(Variantă în comitatul Põlva, sfârșitul secolului al XIX-lea)

Existau vrăji împotriva deochiului pe care mamele le recitau copiilor lor. Cea mai simplă formă era:

„Deochiul dispare, deochiul se stinge. Se stinge ca o lumânare, se stinge ca focul, se stinge ca ceața la soare. Amin.”

Adesea se făcea o cruce pe fruntea copilului cu salivă, iar vraja era recitată în șoaptă. Firele roșii din jurul gâtului copilului erau un mijloc de protecție care completa vraja.

Zicalele despre dinți erau un gen separat, conținând adesea referințe la viermi (deoarece, conform vechii credințe, durerea de dinți era cauzată de „viermi” care trăiau în dinte):

„Vierme, vierme, ieși afară, intră sub pământ, intră sub o piatră, intră sub un copac. Nu te mai întoarce la dinte. Amin, amin, amin.”

Diversitatea bogată a unor astfel de texte arată că estonienii erau foarte sistematici în magia lor cu cuvinte. Fiecare afecțiune, fiecare situație de viață, fiecare pericol era acoperit de propriile cuvinte specifice, pe care tradiția le-a testat și perfecționat de-a lungul secolelor. Portalul Tradiției din Estonia de Sud ( folklore.ee/lepp ) vă permite să căutați vrăji propriu-zise după parohie, iar Arhiva de Folclor Estoniană ( folklore.ee/era ) deține manuscrisele originale.

---

Cum se citeau vrăjile și cuvintele de sânge ale soldaților

Recitarea unei vrăji nu însemna doar rostirea cuvintelor. Era un întreg ritual , fiecare element al căruia trebuia să fie corect.

Poziția și situația erau importante. Înțeleptul stătea adesea lângă persoana bolnavă, cu mâinile pe sau deasupra ei. Unele vrăji erau citite afară, la luna nouă , altele la răsăritul soarelui și altele pe partea de vest . Rotirea în jurul obiectului în sens invers acelor de ceasornic era importantă în multe privințe. Unele vrăji necesitau apă sau sare , în care cuvintele erau citite înainte de a fi date persoanei bolnave.

Tipul de incantație varia. Unele vrăji necesitau șoaptă : încet, aproape inaudibil, pentru a nu-și pierde puterea odată cu vocea. Altele necesitau voce tare sau rostire : la volum maxim, proclamată cu voce tare. Altele erau mormăieli , în care înțeleptul vorbea rapid și monoton, aproape ca o rugăciune.

Secretul era una dintre regulile de bază ale magiei cuvintelor. Vraja nu trebuia citită tuturor. Elevul primea cuvintele de la profesor în secret, adesea doar după o lungă perioadă de studiu și încercări. Când cuvintele au devenit cunoscute pe scară largă, și-au pierdut puterea. Aceasta explică de ce multe vrăji estoniene au ajuns în arhive abia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când tradiția magiei cuvintelor a început să se estompeze și vechii maeștri erau gata să-și împărtășească cunoștințele.

Magia cuvintelor în război este un capitol separat în folclorul estonian. În timpul Războiului de Independență al Estoniei, din 1918-1920, soldații purtau cu ei vrăji de sânge scrise pe hârtie , pe care mamele lor le le puseseră la gât. Scopul lor era de a proteja soldatul de gloanțe. Astfel de amulete sunt documentate în numeroase locuri în arhiva folclorică, iar aceeași tradiție a continuat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial , când bărbații estonieni au mers pe front de ambele părți. ⁴Acesta este un exemplu remarcabil al modului în care magia cuvintelor veche s-a adaptat la războiul modern. Vrăjile de sânge, care inițial erau destinate să oprească sângerarea fizică cauzată de tăierea cu un cuțit, sunt purtate acum ca protecție împotriva gloanțelor. Paralelele cu practicile altor națiuni sunt puternice. Soldații ruși purtau amulete ale sfinților, germanii purtau „Schutzbriefs” sau scrisori de protecție, iar aproape fiecare cultură europeană a folosit astfel de formule de protecție în timpul războiului.

---

Kokkuvõte

Magia cuvintelor în estonia era o practică cotidiană , nu una excepțională. Nu se limita la înțelepți și vrăjitoare anume. Fiecare mamă știa o vrajă pentru a-și proteja copilul. Fiecare păstor recita cuvinte de păstor. Fiecare gospodar știa vrăjile protectoare pentru casă. Magia cuvintelor făcea parte din viața estoniană , atât de profund împletită cu viața de zi cu zi, încât adesea nici măcar nu era considerată „magie”, ci pur și simplu modul în care se făceau lucrurile.

Astăzi, când repeți „va fi o zi bună” în ceașca de cafea de dimineață sau când porți amulete cu gândul că „dau putere”, faci ceva similar cu ceea ce au făcut înțelepții estonieni timp de secole. Relația umană cu cuvintele și simbolurile este profundă și nu va dispărea prea curând, chiar dacă se schimbă uzul limbii.

În următoarele postări, vom analiza povești specifice despre locurile sfinte estoniene , sărbători magice din calendarul popular estonian și cazuri specifice de procese ale vrăjitoarelor estoniene . Fiecare subiect oferă o imagine profundă a modului în care a trăit și continuă să trăiască tradiția estonă.

Colecția Rongabutiikki prezintă numeroase bijuterii cu simbolism protector , a căror logică este aceeași cu cea a vrăjilor estoniene : un obiect cu un simbol specific care poartă putere protectoare. Craniu, os, simbol antic, dinte de animal: acestea sunt amulete protectoare moderne, a căror tradiție se înrădăcinează adânc în folclorul eston și în tot ezoterismul occidental. Vedeți mai jos colecția noastră de bijuterii cu simbolism protector.

---

Note de subsol

¹ Kõiva, Estonian Spells , Estonian Literary Museum 2011; de asemenea Kõiva, „Bază de date și spell Historiography”, Mäetagused nr. 67 (2017).

² Kõiva, „Baza de date și istoriografie vrăji”, Mäetagused nr. 67 (2017).

³ „Cuvinte de foc”, E 773 (4) < Paistu khk., Holstre v., H. Ainson, ERA South Estonian Folclore Portal, folklore.ee/lepp.

⁴ Kõiva, „Vrăji și vindecători populari în Virumaa”, Mäetagused nr. 67 (2017); de asemenea „Sõnaarstid”, E, StK 1, 151.

---

Surse

Kõiva, Mare. Vrăji estoniene . Tartu: Muzeul Literar Estonian, 2011.

Kõiva, Mare. „Baza de date despre vrăji și istoriografia vrăjilor”. Mäetagused nr. 67 (2017).

Kõiva, Mare. „Vrăji și vindecători populari în Virumaa”. Mäetagused nr. 67 (2017).

Loorits, Oskar. Viziunea asupra religiei populare estoniene . Tartu, 1932.

Loorits, Oskar. Bazele credinței populare estone I-III . Lund: Carl Bloms, 1949-1957. Surse online: Arhiva de folclor estoniană ( www.folklore.ee ), Muzeul literar estonez ( www.kirmus.ee ), Portalul tradiției sud-estone ( www.folklore.ee/lepp ).